Personalitatea de tip A: cum o teorie despre bolile de inimă s-a redus la ostilitate

În anii 1950, doi cardiologi din San Francisco, Meyer Friedman și Ray Rosenman, au dus la retapițat scaunele din sala lor de așteptare. După cum povestea mai târziu Friedman, tapițerul a observat că doar marginile din față ale scaunelor erau uzate. Pacienții lor stăteau pe margine, gata să se ridice. Acest mic detaliu a dus la ideea din spatele testului nostru despre personalitatea de tip A.

Tipul A și tipul B

În 1959, Friedman și Rosenman au descris un tipar pe care l-au numit tipul A: competitivitate, grabă permanentă, nerăbdare față de întârzieri și mânie rapidă. Tiparul opus, tipul B, era relaxat și fără grabă. Ei au susținut că tipul A este în sine un factor de risc pentru bolile de inimă, alături de fumat și de tensiunea arterială mare.

Ca să testeze ideea, au început în 1960 Western Collaborative Group Study, care a urmărit peste 3 000 de bărbați angajați din California. Bărbații evaluați ca tip A într-un interviu structurat au dezvoltat în anii următori de aproximativ două ori mai multă boală coronariană decât bărbații de tip B. În 1974, cartea lor Type A Behavior and Your Heart a adus termenul în limbajul de zi cu zi.

Ce a rezistat și ce nu

Studiile ulterioare au fost mai puțin convingătoare. În 1985, Richard Shekelle și colegii săi, folosind date din marele studiu MRFIT, nu au găsit nicio legătură între tipul A și bolile de inimă. Alte studii au dat rezultate mixte, iar cercetătorii au început să se uite la părțile separate ale tiparului, nu la întreg.

Partea care a rezistat cel mai bine a fost ostilitatea. În 1996, Todd Miller și colegii săi au reunit studiile despre ostilitate și sănătatea fizică și au concluzionat că ostilitatea este un factor de risc independent pentru boala coronariană. Graba și ambiția, luate separat, păreau mult mai puțin dăunătoare decât reacțiile cinice și furioase față de ceilalți.

Povestea mai are o întorsătură. În 2012, Mark Petticrew, Kelley Lee și Martin McKee au analizat documente interne ale industriei tutunului și au arătat că industria a finanțat ani la rând cercetări despre tipul A, în parte ca să abată atenția de la fumat. Asta nu face ca fiecare studiu despre tipul A să fie greșit, dar ajută la explicarea atenției mari pe care a primit-o ideea.

Ce măsoară testul nostru

Testul nostru despre tipul A dă trei scoruri, câte unul pentru fiecare parte a tiparului: competitivitate, nerăbdare și ostilitate. Are 12 afirmații, câte patru pentru fiecare parte, iar tu răspunzi la fiecare pe o scală de cinci puncte, de la Total în dezacord la Total de acord. Afirmațiile le-am scris noi, pornind de la descrierile tipului A, așa că este un instrument de autoreflecție, nu un chestionar validat și nici un control medical.

Exemple: „Pentru mine e foarte important să fiu cel mai bun/cea mai bună în domeniul meu” (competitivitate), „Încerc să fac mai multe lucruri deodată, pentru că nu-mi place să pierd timpul” (nerăbdare) și „Am tendința să am izbucniri de furie când greșesc” (ostilitate). Jumătate dintre afirmații descriu latura mai calmă, de tip B, cum ar fi „Să aștept, de exemplu la coadă, nu mă deranjează”, iar acordul cu ele îți scade scorul. Astfel, cineva care e de acord cu tot nu ajunge la scoruri mari la toate trei.

Cum să-ți citești rezultatul

Uită-te la cele trei scoruri separat, în loc să te întrebi dacă ești de tip A. Cei mai mulți oameni se află undeva între cele două tipuri, iar studiile de mai sus arată că părțile contează mai mult decât eticheta. Un scor ridicat la competitivitate poate reflecta pur și simplu ambiția. Un scor ridicat la nerăbdare merită observat dacă graba te obosește sau te face să ratezi lucruri. Un scor ridicat la ostilitate merită cea mai mare atenție, atât pentru relațiile tale, cât și pentru că ostilitatea e partea cu cea mai clară legătură cu sănătatea.

Dacă ostilitatea a ieșit ridicată, testul de gestionare a furiei și articolul despre cum să-ți controlezi furia o privesc mai în detaliu. Dacă ambiția ta se vede în faptul că propria muncă nu te mulțumește niciodată, încearcă scala perfecționismului.