Curiozitatea: două feluri de a vrea să știi și ce măsoară testul nostru de curiozitate

Deschizi o pagină ca să verifici un singur fapt și, după patruzeci de minute, citești despre istoria containerului maritim. Altcineva verifică același fapt și închide pagina, dar își petrece tot weekendul cu o singură problemă de șah care nu-i dă pace. Ambele persoane sunt curioase, fiecare în felul ei.

Testul nostru, Scala curiozității, măsoară aceste două feluri de a vrea să știi. Are 10 afirmații, câte cinci pentru fiecare tip, evaluate pe o scală în cinci trepte, de la „total în dezacord” la „total de acord”.

Două tipuri de curiozitate

Psihologul britanico-canadian Daniel Berlyne a început să scrie despre curiozitate în anii 1950, iar în cartea sa din 1960, Conflict, Arousal and Curiosity, a descris două tipuri de explorare. Curiozitatea diversivă este atracția către orice e nou și variat, adesea pentru a scăpa de plictiseală. Curiozitatea specifică este impulsul de a umple un gol anume, de a afla cum funcționează lucrul acesta sau de ce răspunsul acesta e corect.

Afirmațiile noastre urmează această împărțire. Printre itemii de curiozitate diversivă se numără „Mă plictisesc când nu am nimic nou de descoperit sau de învățat.” și „Îmi place să vorbesc cu oameni care au opinii foarte diferite de ale mele.” Printre itemii de curiozitate specifică se numără „Când ceva mă interesează, pot petrece ore întregi aprofundând subiectul.” și „Când dau peste o enigmă sau o contradicție, simt nevoia să găsesc o explicație.”

În 2003, Jordan Litman și Charles Spielberger au publicat o scală a curiozității construită pe aceleași două tipuri. Cele zece afirmații ale noastre nu sunt preluate din ea și nici din altă scală publicată. Le-am scris noi, pornind de la distincția lui Berlyne, deci este un instrument de autoreflecție, nu un chestionar validat.

Golul care te face să vrei să știi

În 1994, George Loewenstein a propus ceea ce a numit teoria golului informațional. Curiozitatea, susținea el, începe când observi un gol între ce știi și ce vrei să știi. E puțin neplăcut, iar tocmai disconfortul acesta te face să cauți răspunsul. Dacă nu știi nimic despre un subiect, nu ai ce gol să observi, așa că, pentru a porni, curiozitatea are nevoie de ceva cunoștințe.

De aceea un profesor bun începe adesea cu o enigmă și de aceea ultima replică dintr-un episod de serial lasă o întrebare deschisă. Tot de aceea curiozitatea specifică tinde să crească odată cu cunoștințele. Una dintre afirmațiile noastre despre curiozitatea specifică întreabă exact asta: dacă, știind mai multe despre un subiect, vrei să afli și mai mult.

Curiozitatea și memoria

Curiozitatea schimbă și ce ții minte. În 2014, Matthias Gruber, Bernard Gelman și Charan Ranganath le-au pus oamenilor întrebări de cultură generală și apoi i-au lăsat să aștepte puțin răspunsul. Oamenii țineau minte mai bine răspunsurile la întrebările care îi făcuseră mai curioși. Țineau minte mai bine și fețe fără legătură, arătate în timpul așteptării, ca și cum starea de curiozitate pregătea creierul să rețină orice urma.

În practică, asta sugerează că o întrebare pusă înainte de lectură ajută mai mult decât să citești direct. Înainte să deschizi un capitol sau un articol, notează un lucru pe care vrei să-l afli din el.

Cum îți citești scorurile

Privește separat cele două părți. Un scor mare la curiozitatea diversivă și unul mai mic la cea specifică merg adesea cu cunoștințe largi, multe proiecte începute și mai puține terminate. Un scor mare la curiozitatea specifică și unul mai mic la cea diversivă merg adesea cu profunzime în câteva domenii și mai puțin interes pentru subiectele din afara lor. Niciun tipar nu e mai bun. Se potrivesc unor feluri diferite de muncă.

Toate cele zece afirmații sunt formulate în direcția curiozității și niciuna nu se punctează invers. Dacă ai tendința să fii de acord cu afirmațiile în general, scorurile tale pot ieși mai mari decât ar sugera obiceiurile tale de zi cu zi.

Dacă curiozitatea ta înclină spre experiențe noi și risc, testul de căutare a senzațiilor privește latura aceasta. Pentru trăsătura mai largă din care face parte curiozitatea, încearcă testul de deschidere către experiență.