Procrastinarea — de ce amânăm și cum să ne oprim

Procrastinarea nu înseamnă lene

Procrastinarea înseamnă amânarea de bunăvoie a unei acțiuni pe care ți-ai propus-o, deși știi care sunt consecințele negative. Expresia-cheie: „deși știi”. O persoană leneșă nu vrea să facă nimic. Un procrastinator vrea — dar nu reușește să se apuce.

Cercetările lui Timothy Pychyl și Fuschia Sirois au arătat că procrastinarea este o problemă de reglare a emoțiilor, nu de gestionare a timpului. Amânăm lucrurile pentru că vrem să evităm sentimentele neplăcute legate de sarcină: anxietatea, plictiseala, frustrarea sau nesiguranța.

4 tipuri de procrastinatori

1. Procrastinatorul decizional

Amână luarea deciziilor în speranța că problema se va rezolva de la sine. „Mă gândesc mâine.”

2. Evitantul

Caută activități mai plăcute în loc să se apuce de sarcină. „Doar încă un episod...”

3. Căutătorul de adrenalină

Are nevoie de presiunea termenului-limită ca să se motiveze. „Lucrez cel mai bine în ultimul moment.”

4. Perfecționistul

Amână pentru că se teme că rezultatul nu va fi perfect. „Încă nu sunt pregătit/ă.”

Tehnici dovedite

• Regula celor 2 minute — dacă ceva durează mai puțin de 2 minute, fă-o acum
• Tehnica Pomodoro — 25 de minute de muncă, 5 minute de pauză
• Mănâncă broasca — începe ziua cu sarcina cea mai grea
• Intențiile de implementare — „când se întâmplă X, voi face Y” (Gollwitzer, 1999)
• Autocompasiunea — nu te pedepsi pentru că amâni, pentru că vinovăția întărește procrastinarea

Fă gratuit Scala procrastinării pe PsychoProfil.pl — 16 întrebări, 4 dimensiuni, află ce tip de procrastinator predomină la tine.