Iertarea: ce este, ce nu este și cât te costă ranchiuna

Acum doi ani, cineva a spus ceva crud la o cină în familie. Încă îți derulezi scena în minte, uneori cuvânt cu cuvânt, de obicei noaptea. Cealaltă persoană probabil a uitat. Tu nu, iar fiecare reluare aduce înapoi o parte din furie.

Ce înseamnă iertarea în psihologie

În 1998, Michael McCullough și colegii săi au descris iertarea ca pe o schimbare de motivație față de persoana care te-a rănit: mai puțină dorință de a o evita și mai puțină dorință de a te răzbuna. Definiția lasă deoparte câteva lucruri pe care oamenii le confundă adesea cu iertarea. A ierta nu înseamnă a scuza fapta, a o uita sau a decide că n-a contat. Nici nu presupune împăcarea. Poți ierta pe cineva și totuși să păstrezi distanța, ceea ce e adesea alegerea înțeleaptă când persoana îți face încă rău.

Sinele, ceilalți și situațiile

În 2005, Laura Yamhure Thompson, C. R. Snyder și colegii lor au publicat Heartland Forgiveness Scale. Scala tratează iertarea ca pe o dispoziție, o tendință generală, și o împarte în trei domenii: iertarea de sine, iertarea celorlalți și împăcarea cu situații pe care nu le controlează nimeni, cum ar fi boala sau ghinionul.

Testul nostru de iertare împrumută această idee în trei părți, dar cele 12 afirmații sunt ale noastre, scrise pentru acest site, așa că este un instrument de autoreflecție, nu un chestionar validat. Îți dă un singur scor total. Afirmațiile acoperă toate cele trei domenii, de exemplu „Cu timpul, reușesc să mă iert pentru greșelile pe care le-am făcut”, „Țin mult timp ranchiună oamenilor care m-au rănit” și „Când viața e nedreaptă, până la urmă mă împac cu ce nu pot schimba”. Răspunzi pe o scală de cinci puncte, de la Total în dezacord la Total de acord. Cinci afirmații descriu opusul iertării, iar acordul cu ele îți scade scorul.

Ce face ranchiuna

În 2001, Charlotte vanOyen Witvliet și colegii săi au rugat oameni să se gândească la cineva care i-a rănit. Apoi le-au cerut să-și imagineze fie că retrăiesc rana și își hrănesc ranchiuna, fie că răspund cu empatie și iertare. În timp ce își imaginau ranchiuna, le creșteau pulsul, tensiunea arterială și tensiunea mușchilor feței, iar ei raportau mai multe sentimente negative. În timpul imaginilor de iertare, valorile erau mai calme.

Studiul a măsurat momente scurte în laborator, nu sănătatea pe termen lung. Ce arată totuși este că a-ți reda în minte o rană are un cost fizic cât timp o faci. Una dintre afirmațiile testului nostru întreabă exact despre asta: „Îmi tot derulez în minte situațiile în care am fost tratat/ă urât”.

Când iertarea se poate întoarce împotriva ta

Un scor mai mare nu e întotdeauna mai bun. În 2011, James McNulty a urmărit cupluri proaspăt căsătorite timp de câțiva ani. Când unul dintre soți tindea să ierte ușor, agresivitatea psihologică și fizică a celuilalt tindea să continue în loc să scadă. Iertarea fără nicio consecință îi poate transmite celeilalte persoane că acel comportament e acceptabil.

Așadar, un scor ridicat spune că treci ușor peste răni. Dacă asta te ajută depinde de persoana pe care o ierți și de ce face ea mai departe. A ierta nu trebuie să însemne niciodată să rămâi într-o situație care îți face rău, iar dacă ești într-una, un psiholog sau o persoană de încredere te poate ajuta să te gândești la ea.

Dacă afirmațiile despre felul în care te ierți pe tine ți-au scăzut scorul, testul de compasiune de sine și articolul despre cei trei piloni ai autocompasiunii privesc această latură. Dacă furia e cea care îți rămâne după un conflict, încearcă testul de gestionare a furiei.