Impulsivitatea: scala Barratt și trei feluri de a acționa prea repede

Pui ceva în coșul unui magazin online doar ca să vezi prețul, iar cinci minute mai târziu e deja plătit. Sau termini o frază într-o ședință și știi imediat că ar fi fost mai bine s-o păstrezi pentru tine. Ambele sunt impulsive, dar sunt tipuri diferite de impulsivitate.

Cele trei părți ale lui Barratt

Psihologul Ernest Barratt a lucrat la măsurarea impulsivității de la sfârșitul anilor 1950. Versiunea cea mai folosită astăzi, Scala de impulsivitate Barratt (BIS-11), a fost publicată în 1995 de Jim Patton, Matthew Stanford și Barratt. Are 30 de itemi, iar analiza din acel articol i-a grupat în trei părți mari.

Impulsivitatea atențională înseamnă dificultatea de a-ți ține mintea la o singură sarcină, cu gânduri care sar de la una la alta. Impulsivitatea motorie înseamnă să acționezi pe moment, înainte să te fi gândit bine. Impulsivitatea de neplanificare înseamnă concentrarea pe prezent în locul viitorului, de exemplu să iei decizii și să cheltui bani fără să te gândești la ce urmează.

Ce întreabă testul nostru

Testul nostru de impulsivitate (BIS-11 scurt) folosește cele trei părți ale lui Barratt, cu câte cinci afirmații fiecare, și îți dă trei scoruri separate. Câteva afirmații sunt apropiate de itemii BIS-11, cum ar fi „Cumpăr lucruri din impuls”, dar cele mai multe sunt scrise cu propriile noastre cuvinte, așa că este un instrument de autoreflecție bazat pe BIS-11, nu BIS-11 însăși. Originalul întreabă cât de des ți se aplică fiecare afirmație. Versiunea noastră folosește o scală de cinci puncte, de la Total în dezacord la Total de acord.

Alte exemple: „Gândurile îmi rătăcesc în timpul sarcinilor importante” (atenție), „Spun lucruri fără să mă gândesc și apoi regret” (motor) și „Rareori îmi fac liste de lucruri de făcut” (neplanificare). Câte o afirmație din fiecare grup descrie opusul, de exemplu „Pot să mă concentrez mult timp asupra unei probleme”, și se scorează invers. Scorurile mai mari înseamnă mai multă impulsivitate.

Mai mult decât o singură trăsătură

Alți cercetători împart impulsivitatea și mai mult. În 2001, Stephen Whiteside și Donald Lynam au propus patru trăsături separate: acțiunea pripită sub impulsul supărării, lipsa premeditării, lipsa perseverenței și căutarea senzațiilor. O persoană poate avea un scor ridicat la una și scăzut la celelalte. Cineva care planifică atent își poate pierde totuși răbdarea cu sarcinile lungi, iar cineva căruia îi plac sporturile riscante poate fi prudent cu banii.

Uneori, a acționa repede e și util. În 1990, Scott Dickman a separat impulsivitatea disfuncțională, adică acțiunea rapidă care duce la probleme, de impulsivitatea funcțională, adică acțiunea rapidă când situația răsplătește viteza, și le-a măsurat ca două trăsături diferite. O persoană poate decide repede într-o criză și totuși să facă rareori lucruri pe care le regretă mai târziu.

Cum să-ți folosești rezultatul

Începe cu scorul cel mai mare. Impulsivitatea atențională ridicată se suprapune cu ce descriu adulții cu ADHD, dar acest test nu este un screening pentru ADHD. Testul ADHD pentru adulți (ASRS) e construit pentru această întrebare și doar un specialist poate pune un diagnostic. Impulsivitatea motorie ridicată răspunde adesea la mici amânări: să aștepți o zi înainte de o cumpărătură sau să respiri de câteva ori înainte să răspunzi la un mesaj. Impulsivitatea de neplanificare ridicată e adesea cel mai ușor de schimbat cu o structură din afară, cum ar fi un buget săptămânal sau un calendar.

Impulsivitatea și autocontrolul sunt strâns legate. Testul de autocontrol și articolul despre autocontrol ca obiceiuri în loc de voință privesc cealaltă față a aceleiași probleme. Dacă impulsivitatea ta ține mai ales de căutarea experiențelor noi, încearcă testul de căutare a senzațiilor.