Scopul în viață: întrebarea lui Viktor Frankl și scala construită pe ea

Ca prizonier în lagărele de concentrare naziste, psihiatrul austriac Viktor Frankl a observat că acei colegi de detenție pe care încă îi aștepta ceva, o persoană sau o lucrare de terminat, rezistau adesea mai mult decât cei care pierduseră acest lucru. A scris despre asta în Man's Search for Meaning, publicată prima dată în germană în 1946, și a împrumutat un gând de la Nietzsche: cine are un „de ce” pentru care să trăiască poate îndura aproape orice „cum”.

Testul nostru Scopul în viață își ia numele și punctul de plecare de la scala care s-a născut din ideile lui Frankl.

De la logoterapie la un chestionar

Frankl și-a numit abordarea logoterapie, de la cuvântul grecesc logos, pe care îl înțelegea ca „sens”. Ideea ei centrală este că principalul impuls uman este voința de sens. Când acest impuls este frustrat, oamenii cad în ceea ce Frankl numea vid existențial: plictiseală, gol interior și senzația că nimic nu merită efortul.

În 1964, James Crumbaugh și Leonard Maholick au transformat această idee într-un instrument de măsurare, testul Purpose in Life (PIL). Are 20 de itemi, iar fiecare stă între două expresii opuse, de exemplu o viață care pare goală la un capăt și o viață plină de lucruri bune la celălalt. Marchezi un punct de la 1 la 7 între ele și obții un singur scor total.

Ce întreabă versiunea noastră

Cele 12 afirmații le-am scris noi, în spiritul PIL, așa că este un instrument de autoreflecție, nu chestionarul original și nici unul validat. În locul celor două expresii opuse vezi o afirmație și o scală în șapte trepte, de la total în dezacord la total de acord. Originalul dă un singur total; noi am împărțit afirmațiile în trei scoruri, cu câte patru afirmații fiecare:

• Sens: dacă viața ta ți se pare importantă, de exemplu „Simt că există un motiv mai profund pentru care trăiesc.”
• Scop: dacă știi încotro te îndrepți, de exemplu „Am scopuri și obiective de viață clar definite.”
• Satisfacție: cum judeci viața pe care ai trăit-o până acum, de exemplu „Simt că ceea ce am realizat în viață a meritat.”

Două afirmații se scorează invers. Una dintre ele reia o temă din PIL-ul original: „Dacă aș putea alege, aș prefera să nu mă fi născut niciodată.”

De ce scopul primește atâta atenție

În 1989, Carol Ryff a numit scopul în viață una dintre cele șase dimensiuni ale stării de bine psihologice, iar de atunci este studiat pentru legăturile lui cu sănătatea. În 2014, Patrick Hill și Nicholas Turiano au urmărit câteva mii de adulți americani timp de peste un deceniu și au constatat că cei care raportau un sentiment mai puternic al scopului aveau o probabilitate mai mică de a muri în acea perioadă. Studiul arată o legătură, nu faptul că scopul în sine îi face pe oameni să trăiască mai mult.

Cum să-ți citești scorurile

Privește cele trei scoruri împreună. Un scop ridicat cu o satisfacție scăzută se potrivește adesea perioadelor aglomerate, când știi spre ce lucrezi, dar ce ai acum nu te mulțumește încă. O satisfacție ridicată cu un scop scăzut poate descrie o etapă liniștită, în care obiectivele vechi sunt atinse, iar altele noi n-au apărut încă. Frankl descria trei surse de sens: să creezi ceva sau să faci o faptă, să trăiești o experiență sau să iubești pe cineva și atitudinea pe care o adopți față de o suferință care nu poate fi evitată. Un scor scăzut la Scop poate fi un îndemn să te întrebi care dintre acestea lipsește acum.

Scorul tău nu pune niciun diagnostic. Dacă ai fost de acord cu afirmația despre a nu te fi născut niciodată sau dacă un sentiment de gol te însoțește de săptămâni, vorbește cu un medic sau un psiholog.

Cercetările mai noi separă faptul de a avea un sens de căutarea lui, iar Chestionarul sensului vieții le măsoară separat. Dacă scorul de satisfacție ți-a atras atenția, Scala satisfacției față de viață analizează doar această judecată.