Starea de flow: când timpul dispare și cum ajungi mai des în ea

Te așezi să repari un lucru mic într-un desen, într-o bucată de cod sau într-un cântec, ridici privirea și au trecut două ore. Nu te-ai uitat la telefon și nu ai simțit oboseală. După aceea te simți bine, într-un fel liniștit, greu de explicat.

Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a numit această stare flow (stare de flux). Chestionarul stării de flow întreabă cât de des te aduce aproape de ea o anumită activitate din viața ta.

De unde vine ideea

Csikszentmihalyi a început prin a intervieva oameni care petreceau ore lungi cu activități ce nu le aduceau nici bani, nici faimă: alpiniști, șahiști, dansatori, compozitori. În cartea sa din 1975, Beyond Boredom and Anxiety, a descris ce aveau în comun. Erau complet absorbiți, știau ce urmează să facă, pierdeau noțiunea timpului și nu-și mai făceau griji cu privire la cum îi văd ceilalți. Cartea sa din 1990, Flow: The Psychology of Optimal Experience, a adus ideea în fața unui public larg.

Ca să studieze flow-ul în viața de zi cu zi, Csikszentmihalyi și colegii săi au folosit metoda eșantionării experienței (experience sampling). Oamenii purtau pagere care sunau în momente aleatorii, iar la fiecare semnal notau ce făceau și cum se simțeau. În 1989, Csikszentmihalyi și Judith LeFevre au raportat un rezultat care i-a surprins pe mulți cititori. Oamenii erau în flow mai des la muncă decât în timpul liber, deși spuneau că ar fi preferat să facă altceva.

Provocare și abilități

Flow-ul apare când o sarcină e destul de grea încât să-ți ceară toată atenția, dar nu atât de grea încât să nu poți ține pasul. Când provocarea e mult peste abilitățile tale, simți anxietate. Când e mult sub ele, te plictisești. Când ambele sunt scăzute, e mai probabil să simți apatie decât flow.

Aceasta e partea din flow pe care o poți schimba cel mai ușor. O sarcină care te plictisește poate fi făcută mai grea (o limită de timp, un standard mai strict, o tehnică nouă), iar o sarcină care te copleșește poate fi împărțită în pași mai mici sau făcută cu ajutor.

Ce întreabă testul nostru

Chestionarul are nouă afirmații în trei părți: Absorbție, Plăcere și Echilibru provocare-abilități, câte trei afirmații fiecare. Evaluezi fiecare afirmație pe o scală în cinci trepte, de la „total în dezacord” la „total de acord”.

Exemplele sunt „Când fac această activitate, pierd complet noțiunea timpului.” și „Acțiunile mele par automate, ca și cum s-ar petrece fără un efort conștient.” pentru absorbție și „Această activitate e suficient de provocatoare ca să mă țină implicat/ă, dar nu atât de grea încât să mă copleșească.” pentru echilibru.

Afirmațiile se referă la „această activitate”, dar testul nu numește una anume. Înainte să începi, alege o singură activitate, de exemplu principala ta sarcină de la muncă, un sport sau un instrument, și răspunde la fiecare afirmație despre ea. Dacă te gândești la lucruri diferite pentru afirmații diferite, rezultatul va fi greu de interpretat.

În 1996, Susan Jackson și Herbert Marsh au publicat Flow State Scale, un chestionar mai lung care acoperă nouă componente ale flow-ului. Versiunea noastră nu este acea scală. Am scris noi cele nouă afirmații, pornind de la descrierea flow-ului făcută de Csikszentmihalyi, deci este un instrument de autoreflecție, nu un chestionar validat. Toate nouă sunt formulate în aceeași direcție, fără itemi punctați invers.

Cum îți citești scorurile

Un scor mare la Plăcere cu un scor mic la Echilibru înseamnă adesea că îți place activitatea, dar acum e prea ușoară sau prea grea. Ajustează nivelul înainte să decizi că activitatea nu e pentru tine. O absorbție scăzută cu un echilibru bun indică adesea întreruperi. Notificările și filele deschise rup intervalele lungi de atenție de care are nevoie flow-ul.

Poți reface testul pentru o altă activitate și poți compara. Dacă vrei să afli cât de mare e implicarea ta în muncă în ansamblu, încearcă testul de implicare în muncă și citește de ce a face ceva de dragul lucrului în sine funcționează altfel decât a-l face pentru o recompensă.