Robustețea psihologică: cele trei atitudini ale lui Kobasa și cum diferă de reziliență

În anii 1970, psihologa Suzanne Kobasa a studiat directori de companii care trecuseră toți prin mult stres în ultimii câțiva ani. Unii dintre ei fuseseră des bolnavi, alții aproape deloc. În articolul ei din 1979 a arătat că grupul mai sănătos se deosebea prin trei atitudini, pe care le-a numit angajament, control și provocare. Combinația a numit-o robustețe psihologică (hardiness).

Studiul a comparat oameni la un singur moment, așa că nu putea arăta că atitudinile au apărut primele și că sănătatea bună a venit după. Studii ulterioare ale lui Kobasa și ale colegilor ei au urmărit oamenii în timp și au indicat aceeași direcție, iar de atunci cele trei atitudini fac parte din cercetarea despre stres.

Cele trei atitudini

Angajamentul este sentimentul că ceea ce faci merită făcut. O persoană angajată se implică în munca ei, în relațiile ei și în ce se întâmplă în jur, în loc să-și privească propria viață din tribună. Sub presiune, are un motiv să rămână implicată.

Controlul este convingerea că acțiunile tale contează, chiar și atunci când nu poți dirija totul. Când ceva merge prost, o persoană cu un nivel ridicat de control se întreabă mai întâi „ce pot face în privința asta?”, nu „de ce mi se întâmplă mereu mie?”.

Provocarea înseamnă să vezi schimbarea ca pe o parte normală a vieții și o ocazie de a învăța, nu ca pe o amenințare la adresa siguranței tale. Oamenii cu un nivel ridicat de provocare sunt curioși ce ar putea aduce o schimbare mare. Cei cu un nivel scăzut se simt cel mai în siguranță atunci când nu se întâmplă nimic nou.

Cum întreabă testul despre ele

Testul nostru de robustețe psihologică are 18 afirmații, câte șase pentru fiecare atitudine. Le-am scris noi, pornind de la descrierea celor trei atitudini făcută de Kobasa, așa că testul nu este chestionarul ei și nu a fost validat. Câteva exemple din ce întreabă: dacă știi pentru ce faci toate acestea (angajament), dacă poți găsi într-o situație grea măcar un lucru pe care îl poți influența (control), dacă ai prefera să încerci ceva nou și să eșuezi decât să nu încerci niciodată (provocare).

Primești un scor pentru fiecare atitudine. Tiparul celor trei spune adesea mai mult decât oricare număr luat separat. Un control ridicat cu un angajament scăzut, de exemplu, poate descrie pe cineva care face față eficient, dar căruia nu-i mai pasă de ce o face.

Robustețea și reziliența răspund la întrebări diferite

Cele două cuvinte sunt folosite ca și cum ar însemna același lucru. Robustețea ține de atitudinile cu care intri într-o perioadă grea. Reziliența, așa cum o măsoară majoritatea scalelor actuale, ține de cât de repede îți revii după aceea.

Dacă vrei partea de revenire, fă testul nostru de reziliență. Partea lui despre reziliență se bazează pe Brief Resilience Scale (Smith et al., 2008), o scală publicată și validată a capacității de a-ți reveni. Cele două teste împreună îți arată „înainte” și „după”. Pentru metode practice de a-ți construi reziliența, citește Reziliența psihologică — cum îți construiești reziliența și capitalul psihologic?.

Se poate schimba robustețea?

Kobasa a tratat robustețea ca pe un set de atitudini, iar atitudinile se pot schimba. Colegul ei Salvatore Maddi a construit mai târziu un program de training în jurul celor trei atitudini. Un început simplu este întrebarea despre control: data viitoare când ceva merge prost, notează un lucru pe care îl poți face, chiar și unul mic.

Dacă stresul îți afectează deja somnul, sănătatea sau starea de spirit, un test de autoreflecție nu este suficient de unul singur. Scala stresului perceput (PSS-10) oferă o imagine mai completă, iar un medic sau un psiholog te poate ajuta să o înțelegi.