Încrederea în relație: predictibilitate, fiabilitate și credință

Partenerul sau partenera ta spune că te ia la ora șapte și ajunge la ora șapte. Acesta e un fel de încredere. Altul este să știi că, dacă mâine ți-ai pierde jobul, persoana de lângă tine ar rămâne. Psihologii tratează aceste lucruri ca straturi diferite, iar al doilea are nevoie de mai mult timp ca să se construiască.

Trei straturi ale încrederii

În 1985, John Rempel, John Holmes și Mark Zanna au descris încrederea în relațiile apropiate ca având trei componente. Predictibilitatea înseamnă să știi ce va face cealaltă persoană, pe baza felului în care s-a purtat înainte. Fiabilitatea merge mai departe: vezi în persoana de lângă tine pe cineva pe care te poți baza, mai ales când contează. Credința privește înainte. Este încrederea că cealaltă persoană va avea grijă de tine în viitor, în situații pe care încă nu le poate prevedea niciunul dintre voi.

Rempel și colegii săi vedeau aceste componente ca etape care se clădesc una pe alta în timp. În studiul lor cu cupluri, credința a fost componenta cea mai strâns legată de sentimentele de iubire și de fericire în relație.

Cum crește încrederea

În 1989, Holmes și Rempel au susținut că încrederea crește cel mai mult în momentele în care unul dintre parteneri și-ar fi putut pune propriile interese pe primul loc și a ales în schimb relația. Bunătatea care nu costă nimic îți spune mai puțin. O persoană care te sprijină într-o lună grea sau își ține o promisiune devenită incomodă îți oferă dovezi pe care te poți baza mai târziu.

Asta explică și de ce încrederea poate scădea repede. O singură trădare clară poate cântări mai mult decât ani de comportament previzibil, pentru că arată cum se poartă persoana când miza e mare.

Ce întreabă testul nostru

Testul nostru de încredere în relație are 10 afirmații pe care le-am scris noi, pornind de la modelul lui Rempel, așa că este un instrument de autoreflecție, nu un chestionar validat. Răspunzi gândindu-te la relația ta actuală sau la cea mai recentă relație apropiată, pe o scală de cinci puncte, de la Total în dezacord la Total de acord.

Afirmațiile acoperă toate cele trei straturi. „Cred că partenerul meu / partenera mea își ține promisiunile” ține de predictibilitate, „Crizele noastre din trecut mi-au arătat că mă pot baza pe această persoană” de fiabilitate, iar „Chiar și când ne certăm, nu mă tem că relația se va termina din cauza asta” de credință. Trei afirmații descriu neîncrederea, de exemplu „Când nu-mi răspunde câteva ore, încep să bănuiesc ce e mai rău”. Acestea se scorează invers. Primești un singur scor total de încredere, iar testul nu îl împarte pe cele trei straturi.

Cum să-ți citești scorul

Un scor ridicat înseamnă că te simți în siguranță alături de persoana iubită și consumi puțină energie cu verificări. Un scor scăzut poate avea mai multe cauze. Poate că persoana de lângă tine ți-a dat motive reale de îndoială. Sau relațiile anterioare te-au învățat să te aștepți la ce e mai rău, iar tu aduci aceeași teamă într-o relație care nu a meritat-o. Scorul singur nu poate face diferența între aceste situații, dar tu de multe ori poți, dacă te uiți la ce a făcut de fapt cealaltă persoană.

Dacă un scor scăzut vine împreună cu verificări constante, teamă față de persoana de lângă tine sau sentimentul că cineva te controlează, o discuție cu un psiholog te poate ajuta să separi ce ține de relație de ce ține de propria ta istorie.

Testul stilului de atașament și articolul despre cum îți influențează stilul de atașament relațiile acoperă al doilea tip de cauză. Dacă suspiciunea e problema principală, încearcă testul de gelozie.